Transience – Light & Shadow (Bucharest city walk) [video/visual poem/impressionist photography/ICM]


Lumină și umbră Plimbare prin București Ție îți este teamă de sfârșit? Se va întâmpla, cu siguranță. Se spune că există acei iluminați, aceia care trăiesc înlăuntrul marelui mister, mistici, sufi, oameni care l-au gasit pe Dumnezeu, călugări, sfinți, maeștrii zen, aceia care l-au găsit pe Tao… desi toate acestea înseamnă, până la urmă, același lucru. [ șoaptă: uită-te înlăuntru ] [ șoaptă: uită-te înlăuntru ] [ șoaptă: uită-te în tine ] [ șoaptă: uită-te înăuntru, uită-te! ] Muritori fiind cu toții, aș vrea ca moartea să fie locul de întâlnire al întregii umanități, ar fi mai bine decât un vid dezolant, în orice caz. și astfel stăm, cu stelele iluminînd ale noastre fețe… Fiindcă se pare că nu suntem nici măcar o umbră a unei umbre, în această lume pururi schimbătoare și trecătoare iar lumea însăși, nici măcar o urmă de lumină pe aripile unei musculițe. Presupun că nu vom afla niciodată… Păi să vedem, se pare că toți ochii pe care i-ai văzut sau iubit vreodată vor dispărea și nu se vor mai întoarce nicicând, pare că familia ta, prietenii tăi, lumile în care visezi, undeva în spațiu, toate au să se piardă cumva, vor înceta a se mai reîntoarce. Întotdeauna încercăm a găsi ceea ce e inexprimabil. În lipsa a ceva etern, fără ceva care persistă orice am spune noi… Viața – este o întrecere fără final ce nu duce niciunde, nu e nici măcar un labirint înspre înăuntru Și ce a rămas pentru noi? În loc de acea promisă transcendență, doar efemeritate. Timpul ce egalizează, anihilează, roade fiecare lucru, macină totul în pulbere. Vezi tu, cei bătrâni trag aer în piept în timp ce noi stăm la rând, așteptînd la porțile timpului în loc să hoinărim liberi pe străzi și prin grădini. Ne înconjurăm de multe lucruri, majoritatea inutile, pierzîndu-ne mintea cu gânduri de alinare și așa ajungem să uităm mulțimea de nori ce zboarã peste oraș. Acceptăm iluzia și sărim în ritmul Marelui Joc. Parcul în iarnă – o plimbare domoală prin toată sclipirea strălucindă. Totdeauna natura îmi dăruiește o ținută calmă, constantă, în fața tuturor gândurilor trecătoare. Se întâmplă că, uneori, nu am nevoie de vreun motiv pentru a fi fericit, pur și simplu pașii mei sunt liberi. Zâmbesc fără de motiv… și timpul se oprește. Dar acestea sunt doar pietre prețioase în șiragul de momente al timpului, vremuri fericite când copilul e nemuritor iar povestea lui e povestea lumii. Vă întreb – oare ce-ar putea să moară înăuntrul unui gândăcel de pădure? Par construiți să fie indestructibili și fără de sfârșit, par construiți precum o mașină care nu se va opri nicicând. Știi… uneori mă gândesc, că dacă tot va fi să mor, cel puțin ceilalți să trăiască pentru totdeauna. Zbor Zbor în visul meu. Și aceasta e puterea mea în această lume, în care nu e posibil a zbura, unde ți se spune că doar în visul tău cel mai adânc ai putea învinge legile cu care ești legat. Câtă compasiune pentru biata, bolnava planetă, pentru ceea ce am fi putut fi, pus în balanță cu ceea ce suntem da, suntem plini de minte și de atâtea cuvinte, umpluți până la limită cu informație, însă sentimentele noastre sunt ținute în adormire. Cred că voi merge spre casă acum. Uneori mă simt ca și cum, odată ce murim, nici n-am trăit vreodată. și încetînd a mai fi, nici nu am fost. Nici predestinați, nici aleși la întâmplare. Și deși dăinuim pentru doar un anotimp și ne ducem precum rugina ultimei toamne, știu că cineva este acolo așteptîndu-mă la celălalt capăt acum, o fată elfă cu ochi de copil… și doar fiindcă putem să ne trăim din când în când, visele împreună, mă face să-mi doresc a pune-un zâmbet, pe fața-mi pustie.

1 thought on “Transience – Light & Shadow (Bucharest city walk) [video/visual poem/impressionist photography/ICM]

  1. Beautiful thoughts my friend, with a cruel and true message. Impressive images of the city where I was born. And music …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *